Ridică-te în credință!

                                                  Psalmul 20

    „Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov,

            să-ți trimeată ajutor din locașul Său cel Sfânt, și să te sprijinească din Sion!

   Să-Și aducă aminte de toate darurile tale de mâncare, și să primească arderile tale de tot!

            Să-ți dea ce-ți dorește inima, și să-ți împlinească toate planurile tale!

        Atunci noi ne vom bucura de biruința ta, și vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru. Domnul să-ți asculte toate dorințele tale!

            Știu de acum că Domnul scapă pe unsul Său, și-i va răspunde din ceruri, din locașul Lui cel Sfânt, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui.

            Unii se bizuiesc pe carăle lor, alții pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.

            Ei se îndoaie și cad; dar noi ne ridicăm și rămânem în picioare.

            Scapă, Doamne, pe împăratul, și ascultă-ne când Te chemăm!”

            Iacov era străin printre străini, fugind de furia fratelui său Esau, pentru că i-a luat acestuia, prin înșelătorie, toate binecuvântările date de tatăl lor Isaac, după ce, mai înainte, îi luase dreptul de întâi născut, tot prin înșelăciune. Citim în Scriptură Iacov că a fost primit bine de către Laban, fratele mamei sale, cu o masă bogată și cuvinte măgulitoare; dar, după o vreme, a început să fie marginalizat. Laban, care-i devenise între timp socru, îl socotea de acum rob, o slugă nevrednică; tocmai de aceea îl muncea zi și noapte.

            Dar Iacov s-a încrezut în Dumnezeul care i s-a arătat la Betel și a fost salvat, a fost izbăvit, pentru că încrederea în Dumnezeu este întotdeauna răsplătită.

Era cât pe ce să cadă, dar el s-a ridicat și a rămas în picioare, pentru că în necazul lui, a strigat către Dumnezeu. I-a fost greu! În Cartea Genezei 31:40, Iacov spune: „Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig, și-mi fugea somnul de pe ochi.”

            Și lucrul acesta nu s-a întâmplat o zi, nici două, ci douăzeci de ani, zi după zi, noapte de noapte. Totuși, Iacov a rămas în picioare, pentru că s-a încrezut în Dumnezeul său, cu care a făcut un legământ la Betel.

            De aceea spune psalmistul: cheamă în ajutor pe Dumnezeul lui Iacov; El te va ocroti și pe tine, te va ajuta să rămâi în picioare, cu condiția să-I rămâi credincios. Dacă pe Iacov nu l-a lăsat Domnul într-o vreme în care i-a fost cel mai greu, cu siguranță nu te va lăsa nici pe tine. Când te încrezi în Dumnezeu nu rămâi niciodată de rușine.

       Să chemi Numele Dumnezeului lui Iacov înseamnă să poți să spui întotdeauna: Doamne, eu sunt mic și plin de slăbiciuni, dar mă încred în Tine. Știu că Tu mă vei ridica, îmi vei da putere să merg înainte și că nu mă vei lăsa singur niciodată.

            De multe ori sunt disprețuit, desconsiderat de către oameni, uneori chiar de cei de aproape, dar mă încred în Tine, Doamne, orice s-ar întâmpla.

            Atunci când oamenii te vor privi de sus, când te vor privi cu dispreț, ca niște stăpâni, Domnul Dumnezeul lui Iacov va coborî în dreptul tău și te va mângâia. Dumnezeu nu este om ca să-I fie greu să Se aplece spre tine. El nu disprețuiește pe nimeni și nici nu-și bate joc de făptura mâinilor Sale.

            Versetul 5, ne îndeamnă să avem încredere neclintită în Dumnezeul Cel atotputernic și adevărat, El nu-și lasă credincioșii la greu. „Atunci noi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru.”

            Când spui „Dumnezeul meu”, înseamnă că încrederea ta s-a mutat de la Dumnezeul lui Iacov, de la Dumnezeul lui Avraam, sau al lui David la Dumnezeul tău personal.

            Dumnezeul meu este Dumnezeul care m-a salvat. Este Dumnezeul care m-a mântuit, m-a smuls din robia păcatului și din ghearele morții. Eu mă încred în Dumnezeul care mi-a trimis Cuvântul mângâietor și mântuitor. El este Dumnezeul pe care-L cunosc personal; și El mă cunoaște, pentru că sunt, prin Har, copilul Lui.

          Dumnezeul meu este Dumnezeul pe care-L port în inimă și de care nu mă despart niciodată. Degeaba îi cunosc pe mai marii țării, sau pe oricare alt lider mondial, dacă ei nu mă cunosc pe mine. Noi îi cunoaștem pe ei oarecum superficial, de la TV sau din mass-media, dar ei nu ne cunosc și nici nu le prea pasă de vreunul dintre noi.

            Cu Dumnezeul meu este cu totul altceva. Eu Îl cunosc personal și El mă cunoaște pe mine pe nume și nu mai sunt un străin pentru El.

            El nu mai este doar Dumnezeu în cer, avându-Și locuința undeva departe la capătul miază nopții (Isaia 14) și eu departe pe pământ, ci de acum, umblăm ca doi prieteni. Stăm de vorbă ca doi prieteni. Dialogăm.

            Eu strig către El și El mă ascultă și mă ajută. Tot la fel cum umbla Dumnezeu, Creatorul, cu Adam prin Grădina Edenului, ca doi prieteni, în fiecare zi, în răcoarea dimineții, tot așa umblăm noi astăzi cu Domnul nostru, prin credință.

            Dumnezeul meu este Dumnezeul pe care mă pot baza și este Dumnezeul în care am toată încrederea că nu mă va lăsa la greu și nu mă va înșela niciodată. Toate făgăduințele Lui sunt și rămân cu Da și Amin.

            În versetul 7 avem de asemenea un exemplu de încredere în Dumnezeul nostru.

           „Unii, cei mai mulți, se bizuiesc pe carăle lor, alții pe caii lor; unii pe averile lor, iar alții pe puterile lor, dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.”

            După ce L-am cunoscut personal pe Dumnezeul lui Iacov, prin Fiul Său, Domnul Isus Cristos, și după ce I-am deschis inima, Dumnezeu a intrat în ea, ca Domn. De acum, El îmi este Domn, îmi este Stăpânul care mă apără, mă protejează. Eu sunt al Lui și El al meu.

            Chiar dacă, uneori, muntele promisiunilor lui Dumnezeu, este acoperit de norii grei ai încercărilor, dacă lumina prezenței Sale este acoperită uneori de negura întristărilor, a îndoielilor, El, Domnul meu, niciodată nu m-a părăsit. Nici Lumina Lui și nici făgăduințele Lui nu vor dispărea vreodată, pentru că Domnul este mereu la locul de veghe, pe tronul Său de domnie. El este veșnic. Domnul, Dumnezeul meu este mereu în inima mea.

            O fetiță de cinci ani a fost întrebată odată: Îl iubești tu pe Domnul Isus? Și fetița a răspuns: Da! Este în inima mea. De unde știi lucrul acesta? Cum simți că Isus este în inima ta? Ori de câte ori pun mâna pe inimă, Îl simt că umblă pe acolo.

            Tu, prieten drag, ai simțit astăzi că îți bate inima? Să știi că Domnul Isus este acolo. El bate la ușa inimii tale. Deschide-I degrabă, nu-L lăsa afară! .

            Promisiunile Domnului rămân cu Da și Amin. Ele nu pot fi luate de la noi, oricât de mult s-ar lupta cel rău, împreună cu toate batalioanele sale de argați.

            Iar Lumina Feței Sale nu se poate stinge nici în  veacul acesta, nici în vecii vecilor, pentru că este lumină cerească.

            El este Soarele neprihănirii care nu apune niciodată. Încrederea noastră nu este în lucrurile pieritoare, nu este nici măcar în oameni, și ei trecători; încrederea noastră este în Dumnezeu care S-a făcut, pentru noi Mântuitor, și ne-a pus la adăpostul sângelui Său răscumpărător, vărsat pe Golgota.

            Vino prietene și tu la adăpostul acesta care este sigur, indestructibil pentru veșnicii.